Cei din vechime caracterizau muzica drept ˝cunoaşterea melodiei şi a tot ce se întâmplă în jurul ei˝. Melodia poate fi vocală (se execută cu ajutorul vocii) sau instrumentală (se folosesc instrumente muzicale). Melodia când este însoţită de text formează cântecul, iar cântecul poate fi religios sau laic (lumesc).
Multă lume m-a întrebat ce reprezintă semnele din anumite cărţi de slujbă bisericească (Idiomelarele, Buchetele athonite, Anastasimatarul, etc.) şi de aceea voi încerca să ofer o explicaţie cât mai simplă.
Muzica bizantină este arta muzicală de redare a melodiei folosită în Biserică. Ea este împărţită în glasuri, genuri şi nuanţe muzicale. Se numeşte bizantină, deoarece se dezvoltă în cadrul Imperiului Bizantin, primul care o sistematizează fiind Sfântul Ioan Damaschin (sec.VIII). Muzica bizantină este primul gen de muzică care are o bază teoretică, înaintea muzicii liniare pe care o ştim cu toţii încă din clasele primare.
Aşa apare notaţia în muzica liniară: portativ, cheie la începutul portativului, note care arată înălţimea şi durata.
Aşa arată o partitură în notaţia psaltică
După cum puteţi observa din a doua imagine notele sunt inspirate din scrierea arabă şi siriacă. În notaţia bizantină nu poţi ști ce notă e la mijlocul frazei muzicale. Trebuie să o iei de la mărturie (din loc în loc sunt semne care te anunţă la ce notă ai ajuns) și să citeşti notele.
Ambele notaţii au scări muzicale, note cu aceleaşi înălţimi, dar acestea din urmă diferă:
Liniară
|
Do
|
Re
|
Mi
|
Fa
|
Sol
|
La
|
Si
|
Psaltică
|
Ni
|
Pa
|
Vu
|
Ga
|
Di
|
Ke
|
Zo
|
Ca să fiu şi mai explicit, dacă veţi avea ocazia să interpretaţi la pian scara Do major, să ştiţi că acele note sunt aceleaşi pentru glasul al VIII-lea, ultimul glas din muzica bizantină.
Referitor la glasuri, ceea ce pot să spun e faptul că sunt opt glasuri care se diferenţiază între ele prin intervalele diferite.
Glasul
|
Glasurile 1, 5 şi 6
|
Glasurile 3 şi 7
|
Glasul 2
|
Glasul 4
|
Glasul 8
| |
Nota de bază
|
Pa (Re)
|
Ga (Fa)
|
Di (La)
|
Vu (Mi)
|
Ni (Do)
| |
